Cu susu-n jos…sau perspectiva perspectivei

S-a întâmplat de curând să mă aflu într-o cameră în care a intrat, la ceva vreme în urma mea, o viespe. Amuş, dragă cititorule, nu mă înţelege greşit, oi fi eu pro-viaţă şi împotriva uciderii inutile a unei fiinţe, fie ea şi o muscă, dar de viespi îmi e teamă, o teamă pe care o simt cum îmi iese prin pori în secunda în care distanţa dintre zburătoarea cu pricina şi mine scade sub doi metri. Simplul gând că viespea poate să înţepe şi apoi să zboare mai departe nestingherită, sau chiar să înţepe din nou, (spre deosebire de ruda ei, albina) îmi face pielea ca de găină. Cu toate astea, mi-am zis că n-are rost să purced direct la omorârea ei ci, profitând de cele două ferestre deschise ale încăperii, să încerc să o “conving” să iasă, în mod paşnic. 

Aşa că m-am ridicat încetişor, chinuindu-mă să nu transpir prea tare ca nu cumva individa să îmi miroasă spaima, şi am încercat să dau la o parte perdelele, pentru a crea un curent de aer care s-o poarte spre exterior. Dar, parafrazând un banc, viespea “nu şi nu”. Începusem deja să dezvolt strategii de a dispărea eu însămi de-acolo, conform principiului “fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă”, când s-a petrecut ceva neaşteptat: unul din geamurile termopan ale încăperii avea o spărtură la baza lui, lipsindu-i o bucată ceva mai mare decât o palmă, iar viespea, încercând probabil să îşi găsească drumul spre “afară”, a nimerit între cele două feţe. Până aici nicio problemă, doar că vezi tu, cititorule, viespea s-a ridicat între cele două foi de sticlă până sus, rămânând între ele ca într-un sendviş şi chinuindu-se să treacă direct prin geam, izbindu-se iar şi iar de margini, aproape cu disperare.

La momentul când am plecat eu într-un final din încăperea respectivă, viespea era prizonieră în acelaşi loc, continuându-şi încercările (evident nereuşite) de a evada, şi nu am putut să nu constat că, dacă ar fi zburat pur şi simplu mai întâi în jos, ar fi putut ieşi tot pe acolo pe unde intrase. Iar următorul gând a fost acela că şi noi, de multe ori poate, ţintind anumite scopuri, le-am atinge poate mai uşor dacă mai întâi ne-am “lăsa mai jos” sau ne-am trage niţel deoparte, pentru a avea o altă perspectivă a lucrurilor…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s