Just acting silly :P

OK, I admit it. Sunt moartă după anumite voci bărbăteşti. Le-aş asculta până leşin, fie că se manifestă vorbind sau cântând sau…alte chestii similare.
Prima voce după care am salivat vreodată a fost cea a lui Sean Connery. I mean OMG! *waving hand pitzy style and rolling eyes* Când am dat prima dată cu urechea de vocea lui (la modul conştient adică) eram prin liceu, sau aşa ceva, şi poate că şi hormonii or fi avut ceva de spus, deşi partea ciudată este că el ca bărbat nu m-a atras niciodată. Sau poate aşa, un pic, după ce a îmbătrânit bine. Ca un vin bun. Buuuuun de tot. Mda. La babe ca mine merge ;).
A doua voce care îmi zbârleşte toţi (as in TOŢI) perii este cea a lui Russel Crowe. Timbrul ăla uşor răguşit, obosit, oarecum tărăgănat…*looooong siiiiiigh…*
A treia voce e o voce cântândă, şi îi aparţine lui Dmitri Hvorostovski. Bariton. O splendoare de glas, dens, flexibil, bogat. O s-o zic pe-aia cu „deh, e rus, are *clearing throat* circumstanţe potrivite”.
A patra, găsită mai de curând, e a lui Avi Kaplan, unul din membrii grupului Pentatonix. Măi, şi are omul ăla nişte armonice în voce, de îmi zdruncină la propriu inima. Toţi fluturii şi moliile şi alte lepidoptere îmi zăngăne în cutia toracică atunci când i-o ia lui vocea în jos…şi în jos…şi…*coughing*.
Şi probabil că ar mai fi. Dar momentan mă duc să îmi pun un pahar cu ceva rece. Şi cu gheaţă. Multă, multă gheaţă.

signature